Acidul uric rezulta din degradarea acizilor nucleici, reprezentand produsul final al metabolismului purinelor. De la nivelul ficatului, este transportat prin plasma la rinichi, unde este filtrat si excretat intr-un procent de aproximativ 70 %. Restul de acid uric este eliminat si degradat in tractul gastrointestinal. Supraproductia de acid uric are loc in urmatoarele situatii: catabolism excesiv al acizilor nucleici (guta), produceri si distrugeri masive de celule (leucemie) sau incapacitate de excretie a produsului final (insuficienta renala). Hiperuricemia si hipouricemia nu constituie boli propriu-zise. In timp ce hiperuricemia este un factor de risc metabolic si poate sta la baza unor afectiuni, hipouricemia poate indica o conditie patologica neobservata.
Recomandari pentru determinarea acidului uric:
- evaluarea insuficientei renale;
- monitorizarea tratamentului gutei;
- monitorizarea tratamentului citostatic;
- determinari seriate in toxemia de sarcina pentru urmarirea raspunsului terapeutic.
Pregatire pacient
Recoltarea se face a jeun (ideal) sau sa nu manance patru ore inainte de recoltare; Exista variatii diurne - dimineata valoarea obtinuta pentru acidul uric seric este mai mare decat seara.